Aplicatia 6.2 Patagon® - Folea

6 - 7 decembrie 2008

Text: Marius Rosu

     Sambata dimineata. Dupa o saptamana stresanta la munca in sfarsit a venit ziua pe care o asteptam de mult timp, o iesire la munte, in mijlocul naturii, in muntii Piatra Craiului, o locatie unde nu mai fusesem pana atunci. Intalnirea la acelasi peron nr. 3 dupa cum mai citisem din aplicatiile precedente.

   Ajuns putin mai devreme am gasit un grup destul de numerous la locul stabilit dar nu cunosteam pe nimeni asa ca am hotarat sa sun singura persoana pe care o cunosteam, pe gabi, care asa cum il cunosteam inca de la iesirile cu colegi de la munca ajunge pe ultima suta de metri. Dupa prezentari am urcat in tren unde am intalnit alte personae noi: Raluca, Mihai, Alex, Mihai Dragan, Ovidiu si sora lui Gabi. Dupa un drum de cateva ore in care Mihai si Alex au avut grija sa nu doarma nimeni am ajuns in Brasov unde am facut ultimele provizii inainte de un nou drum cu trenul, de data asta mult mai scurt, pana la Zarnesti. In sfarsit am ajuns si in noua noastra destinatie de unde urma ce era mai frumos…un drum lung prin munti.

Inainte sa plecam, Nicoleta, sora lui Gabi, a avut grija sa ne indulceasca putin, doar era Sf Nicolae,  sa prindem curaj pt drumul care urma. Dupa bomboana pe care am primit-o de la Nicoleta, monomul s-a pus in miscare. Razva, Andreea si Elena au avut grija sa nu iasa nimeni din monom altfel primeai un “cadou”, 20 geno. Dupa ce am traversat Zarnestiul si am mers o buna portiune  prin munti am luat o binemeritata pauza. Se terminase ce era mai usor. A urmat apoi o zona de urcat pe marginea unui rau dupa care, binenteles, o pauza, doar se stie: pauzele mici si dese cheia marilor succese. Porniti din nou la drum pe unii dintre noi i-a lasat bateriile, Roxana, dar noroc ca exista printer noi si fortosi gen Cappy care a sarit imediat in ajutorul ei si a fost nevoit, vorba lui Nasu’, sa tina aproape. Tot mergand a venit si noaptea. Era ceva nou pentru mine, nu mai mersesem niciodata pana acum noaptea pe munte. Fara frontala, nu avea cum sa nu ma caute si orizontala, dar spre norocul meu s-a intamplat doar o singura data.

In sfarsit am ajuns la destinatie, in satul Pestera, Casa Folea, o pensiune foarte frumoasa, calduroasa, despre care aveam sa aflu ulterior ca este cea mai veche pensiune din Romania. Odata ajunsi a urmat imparteala pe camera. Dupa ce ne-am asezat fiecare la camera lui bucatarii si-au luat rolul in serios si au aprins gratarul. Intre timp noi ne adunasem unii a o sesiune de bancuri unde cel mai tare era Razvan care se chinuia sa-I traduca Juliei bancurile pe care le spuneau ceilalti, altii la un concurs de stat in cap unde campion a fost Rares iar eu ii invatam table pe doritori J.  In sfarsit si-au facut aparitia si bucatarii cu mult asteptatele fripturi. Dupa masa ne-am bagat la cateva jocuri de “mafia” apoi sooomn.

Dimineata toata lumea s-a trezit fericita ca Mosu’ nu-I uitase si trecuse pe la fiecare, apoi Razvan a sunat adunarea pentru o noua portie de mers. Nu puteam sa plecam pana nu s-a terminat licitatia pt agenda Elenei pe care cu greu a recastigat-o intr-o disputa cu proprietarul pensiunei.

In sfarsit, asezati in monom, am facut cale intoarsa, mult mai lejera decat urcarea. Ajunsi in tren am nimerit de data asta cu Andreea, Elena, Dragos, Rares si Cappy unde am inceput o noua runda de carti, de data asta pe porunci, campioana fiind Elena. Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul si am ajuns de unde am plecat: BUCURESTI.

In concluzie, pot spune ca a fost o experienta noua si foarte placuta. Nu pot decat sa astept cu nerabdare o noua revedere cu Patagonul de aceasta data in Retezat.

Comentarii (0)