Geto-Dacii

Istoria Geto-Dacilor începe odata cu stabilirea grecilor pe ţărmul de vest al Mării Negre (Pontus Euxinus), unde au întemeiat coloniile Tomis, Histria, Callatis, Olbia şi Appolonia, când tracii au intrat în contact cu lumea greacă. Istoricul grec Herodot a fost primul care i-a menţionat pe geţi, la nord de Dunăre. Din secolul al VI-lea î.Hr. se păstrează numeroase mărturii despre geto-daci, o entitate etno-istorică desprinsă din marele neam al tracilor. Primele descoperiri arheologice legate de aceştia au scos la iveală cultura Basarabi din Dobrogea, care se remarcă prin morminte tumulare şi o ceramică deosebită. Geto-dacii ocupau un spaţiu care cuprindea regiunea dintre lanţul Carpaţilor nordici şi Munţii Balcani.

Societatea Geto-Dacica a cunoscut o perioadă de înflorire sub domnia regelui Burebista (cca. 82 - 44 î.Hr.), contemporan cu Cezar şi duşman al acestuia şi prieten al lui Pompei. în jurul anului 70 î.Hr., condiţiile externe fiind favorabile şi acţiunile politice şi militare ale lui Burebista încununate cu succes, geto - dacii au ajuns să aibă o conducere unică şi fermă, ca şi o puternică organizare. Ţara lui Burebista, păstrându-şi orânduirea social - politică, s-a întărit prin cucerirea de către aceştia a oraşelor greceşti Tomis, Histria şi Callatis de pe ţărmul Mării Negre, ca şi prin eliminarea pericolului invaziei celţilor. Astfel, Burebista a preluat conducerea întregului ţinut traco-geto-dacic, care se întindea de la Munţii Haemus (Balcani) până la Carpaţii Păduroşi şi de la Tyras (Nistru) până la Tisa.

Controlând ambele maluri ale Dunării, Burebista a fost "cel dintâi şi cel mai mare dintre regii traci", aşa cum este numit în scrierile lui Acornion din Dyionisopolis. Capitala statului geto-dacic se afla în zona munţilor Orăştie (Masivul şureanu). Acolo, Burebista şi-a dezvoltat un întreg sistem de fortificaţii, continuat de urmaşii săi Dicomes, Scoryllo şi Cotiso. Succesul strădaniilor sale de a asigura unitatea poporului geto-dacic, a limbii şi civilizaţiei sale, l-au făcut pe rege să se simtă tot mai puternic, ajungând să creadă că este capabil să-şi măsoare puterea cu romanii. Burebista era sprijinit de marele preot Deceneu. Profitând de războiul civil dintre Caesar şi Pompei, Burebista l-a sprijinit pe cel din urmă. Din nefericire, Cezar, care a câştigat războiul, s-a hotărât să se răzbune pe daci. Dar asasinarea sa, în anul 44. î.Hr., a dus la amânarea confruntării militare cu aproape 120 de ani. La scurt timp după moartea lui Cezar, Burebista a fost înlăturat, în urma unui complot al aristocraţiei, nemulţumită de puterea absolută a regelui. după căderea sa, statul a slăbit şi a pierdut din teritoriu.

Geto-Dacii  au cunoscut o noua perioadă de prosperitate culturală şi politică în timpul domniei lui Decebal (87-106 d.Hr.), când civilizaţia geto-dacă a atins apogeul. în secolul I î.Hr., odată cu extinderea Imperiului Roman, Dunărea a devenit frontiera dintre acesta şi statul geto-dacilor. Dobrogea se afla deja sub dominaţie romană începând cu domnia lui Augustus. Romanii au pornit război impotriva dacilor şi după o primă confruntare (87-89 d.Hr.), aceştia au purtat două războaie sângeroase în timpul împăratului Traian, în 101-102 şi respectiv 105-106. Geto-dacii au fost învinşi, iar Imperiul condus de Traian şi-a extins fruntariile peste Dunăre transformând o parte a Daciei în provincie imperială romană. Două monumente comemorează evenimentele unul este Columna lui Traian de la Roma, opera lui Apollodor din Damasc (113 d.Hr.), iar al doilea este Trophaeum Traiani de la Adamclisi (109 d.Hr.).