Cheile Cernei -13 Iun 2010 
| Capitolul 9.2 - Baile Herculane - Cheile Cernei |
|
|
|
Capitolul 9.2 - Baile Herculane - Cheile Cernei 11-13 iunie 2010 articol scris de Vlad Igas Desi ar trebui sa ne concentram toata atentia pe zona explorata in cele doua zile petrecute la Cheile Cernei, voi face o exceptie, trebuie mentionat fiecare detaliu. Trenurile din Romania nu sunt excelente si totusi inca de cand ne-am suit in vagonul neingrijt al CFR-ului am simtit ca asta e exact ce ne doream. Zgomotul ritmic al rotilor lovind imbinarile sinei, inconfundabilul dans al boghiurilor, a reusit inca de la plecarea din Gara de Nord sa dea nastere senzatiei pe care o ai atunci cand urmeaza sa se intample ceva frumos. Intr-adevar scaunele sunt incomode, mirosul neplacut, toaleta impracticabila, dar cine era acolo pentru tren? Pe geam succed imagini pe care parca le stii si totusi parca le uitasei, parca uiti cat de frumoasa e Romania dincolo de betonul inestetic al orasului. Se intuneca parca prea repede si dupa cateva ore nu ma intrebam decat de ce nu am plecat dimineata.
Are si noaptea farmecul ei totusi. Pe partea stanga ajungem langa Dunare. Ignoranta mea in ale geografiei ma face sa cred ca orice apa ar fi curs in stanga trenului, imaginea ar fi avut acelasi farmec. Totusi stim cu totii ca era Dunarea, stim cu totii cat de norocosi suntem ca ne-am nascut intr-o tara care le are pe toate (doar geografic vorbind, nu am luat-o razna). Luminile asezarilor de pe malul sarb se reflecta poetic in suprafata linistita a apei, intrerupte din cand in cand de cate un palc de copaci, te opresc din orice. Sunetul boghiurilor ticaie ritmic, aerul are temperatura ideala si viata devine mai frumoasa doar pentru ca toate detaliile astea exista.
Dupa niste ore care au trecut parca exact cat trebuia de greu, am ajuns in gara din Herculane. Bagaj prea mult pentru doar 2 zile, reusim sa inghesuim tot ce trebuie in portbagajele taxiurilor si ne plimbam intre doua camping-uri. Placerea deosebita de a monta cortul e putin umbrita de manelele care urla intr-o masina la cativa metri.. dar e ok, parca iti da un oarecare confort, suna ca acasa in spatele blocului. Chiar si aici unde ar fi trebuit sa auzim doar raul din spatele camping-ului Sapte Izvoare. Oricum suntem toti prea adormiti ca sa mai conteze.
Dimineata vine peste doar 2 ore. Ne organizam, ne mutam, montam iar corturile si plecam pe traseu. De la iesirea din camping pana la inceputul traseului Muntii Cernei si Muntii Mehedintiului ne formeaza idei despre frumusetea zonei. Fac referire iar la cunostintele mele geografice si recunosc ca nu aveam idee cat de frumoasa e zona prin care acum paseam pentru prima data. Urcarea incepe lin si sincer sa fiu credeam ca e doar un deal.
Nu a fost doar un deal, am urcat transpirand, ne-am calcat pe limba, ne-am urzicat si ne-a luat ameteala uitandu-ne in jos. Fiecare luminis dezvelea alta imagine absolut surprinzatoare care taie respiratia. Dealurile, vaile si padurile ce le acopereau, mangaiate de lumina placuta a soarelui, racoarea placuta a umbrei din care le priveam si o gura de apa rece din izvorul pe care l-am cautat cu sete prin padure sunt tot ceea ce aveam nevoie pentru a ne aduce aminte cat de frumoasa e Romania.
Ne-am hotarat ca nu vom cobora pe unde am urcat, ar fi fost destul de dificil si poate chiar plictisitor. Inaintand pe platou spre coborarea ce ne ducea pe alt traseu ne-am hotarat si ca ar fi mai bine sa ramanem aici peste noapte, ar fi fost dificil pe intuneric desi toti aveam frontale si lanterne. "Suntem obositi si e periculos" ne-am spus dar adevarul e ca ne-a facut placere sa ramanem peste noapte in padure. Sunt convins ca in fiecare dintre noi a existat o farama de senzatie ca pentru asta ne-am nascut pregatiti, pentru existenta in inima naturii. Exact inima naturii a fost pentru unii dintre noi cel mai bun adapost pentru somn, iar pentru ceilalti cel mai bun moment de eliberare din labirintul matematic al orasului. Am spus bancuri, am ras cu pofta, am povestit si am ras iar cu pofta. Dimineata a venit parca prea repede, confirmand ca timpul nu sta pe loc atunci cand locul in care esti iti face placere. Drumul de intoarcere a fost mai frumos decat ne asteptam. Am coborat pe albia unui rau care probabil ca scalda pietrele doar primavara cand se topeste zapada. Padurea deasa si coborarea aproape tehnica au fost obositoare dar cand am ajuns la finalul traseului asfaltul soselei ne-a trezit la realitate, urma sa ne strangem lucrurile si sa ne intoarcem in oras. Ajunsi in Bucuresti a avut grija Cappy sa ne dea speranta ca nu a fost doar un vis. Daca Romania e frumoasa si uitam asta in Bucuresti nu-i nimic, urmeaza Retezat. 
Comentarii (2)
 Foarte frumos spus
scris de Floryn Leahu (Cappy), June 23, 2010
Totusi as mai adauga ceva ce cred ca ai trecut cu vederea foarte usor: utopia de fragi parfumati si casul si urda de stana, din care putini turisti sunt norocosi sa guste, iar cei care o fac nu uita niciodata (nu gasesti asa ceva in Cora, la standul de branzeturi)
Felicitari scris de Razvan, June 23, 2010
Felicitari Vlad, ai facut o impresie foarte buna! Extraordinara chiar!
Bravo! Scrie un comentariu
Logati-va pentru a putea scrie un comentariu .
|
